Iulie: Vacanta - ziua a V-a

La multi ani si toate cele de rigoare … hahahaha … lol parca nu suna asa frumos!!!

M-am decis sa termin ceea ce am inceput … adica povestea vacantei din Irlanda (fara diacritice ca nu am reusit sa le fac functionale dupa mareata reinstalare a sistemului de operare).

Conform traditiei ziua a inceput cu o tigara s-o cafea servite la masa din curte (ne-a lasat gazda sa fumam in casa dar am decis sa nu abuzam de amabilitatea ei). Nu am zabovit foarte mult din cauza … ploii … asa ca ne-am luat bagajele si la revedere si am plecat spre primul obiectiv turistic al zilei … insula Valencia.

Poti ajunge pe insula Valencia cu bacul sau daca faci un mic ocol pe un pod ce o leaga de insula mare (imi venea sa spun continent). Noi am ales bacul la dus si podul la intors asa ca am facut aproape o tura completa a insulei. Are cateva mici atractii asa ca de Irlanda: drumuri inguste pe marginea haului, masini care vin din semn opus si incepi imprietenirea de rigoare "cine trece primul" gesticuland vrednic din maini si dand din gura de parca te-ar intelege cineva dar pana la urma treci si scapi fara nicio zgarietura, o cariera de piatra renumita pentru statuia Fecioarei, un mic far si cam atat.

Dupa asa tura o pauza de cafea in Portmagee a fost foarte apreciata in ciuda vremii si sub auspiciile ploii (ce altceva putea sa fie). Simpatic orasel!

In drum spre Waterville (iun orasel renumit pentru faptul ca o gramada de celebritati vin aici sa se recreeze) ne-am oprit sa vedem cele mai frumoase stanci din Kerry ... aparuse soarele la orizont si o alta pauza nu avea cum sa strice ....

In Waterville ... plimbare pe malul marii pardon oceanului, pozele de rigoare, un mic shopping alde magneti, suc, bere si am plecat mai departe pentru a vizita parcul Killarney.

Irlanda e frumoasa chiar daca vremea nu e tot timpul foarte prietenoasa. Pana si cersetorii lor au un farmec aparte ...

Parcul Killarney ... am avut niste gazde foarte amabile care ne-au plimbat prin parc si ne-au povestit una alta despre parc, despre flora, despre fauna, despre cladiri, despre viata de vizitiu si cea de iapa ... el lucreaza 6 zile cu 1 zi pauza pe cand Rosie (iapa) la fiecare doua zile are o zi de relaxare... fiecare trage singur concluzia.

Am mai fi stat, dar timpul trece foarte repede cand faci lucruri placute si noi trebuia sa ne gasim o noua cazare, un nou loc de parcat masina si un nou pub de testat berea irlandeza.

Ne-am oprit sa facem o mica pauza in Glendariff ... si un irlandez (cica) foarte guraliv ne-a convins la ramanem in acel satuc ...si am ramas ca doar pub-ul era vis-a-vis de motel, mancarea fusese buna si se cerea cel putin un pint de bere.

Iulie: Vacanţa – ziua a IV-a

Ne-a trezit ploaia care ciocănea de zor în ale noastre ferestre, dar a binevoit să se oprească destul de repede. Totuşi a lăsat în urmă un cer noros, un vânticel nu prea prietenos şi ciorile, care păreau a fi locatare fidele ale copacului din faţa casei. 

Ziua avea două obiective mari şi late: Cliffs of Moher şi descoperit următoarea cazare până la ora 19 –  aveam vreo 350 de km de parcurs aşa că prea multe obiective nu se potriveau în peisaj. Ne doream să vedem întâi stâncile de pe mare, dar cu aşa vânt şi nori nici nu avea vreun rost să mai întrebăm de unde pleacă şi dacă circulă vaporaşul. Deci ne-am îndreptat spre parcul Cliffs of Moher pe un drum cică naţional dar îngust şi şerpuitor.

Am fost norocoase că ploaia , care începuse din nou când am plecat din Doolin, s-a oprit fix când am ajuns noi acolo şi a apărut soarele ... cam cu dinţi dar deh doar eram în Irlanda unde poţi avea 4 anotimpuri într-o singură zi.

Vântul a fost prietenul nostru cel mai bun .... ne-a ţinut companie aproape vreo 4 ore cât am hălăduit în sus şi-n jos prin parc. A trecut de la stadiul de vânticel nu prea prietenos la vânt puternic de fie îţi taia răsuflarea, fie dorea să te ia la o plimbare pe ale lui aripi. Oricum a fost foarte frumos ... să tot stai şi să priveşti ... nişte pietre maiestoase, frumos sculptate de vânt şi apă, care îşi schimbau culoarea în razele soarelui sau după cum vântul se juca cu norii pe cer.

Am vrut n-am vrut am plecat că doar mai aveam ceva km de parcurs şi timpul nu stă în loc chiar dacă locul este foarte frumos.

La recomandarea gazdei din Doolin – Katarina, parcă, o femeie masivă, vorbăreaţă, dar deloc adepta fumatului, am traversat canalul Shannon cu bacul purtând acelaşi nume ... curat, elegant, şi chiar rapid ... ne-a ajutat să scurtăm călătorit cu aproape 100 de km şi vreo oră şi jumătate de stat cu le popou în maşină.

Ne-am abătut un pic de la destinaţia finală (pe undeva pe lângă Killarney) şi ne-am îndreptat către Dingle ... alţi munţi, alte drumuri, alte sate mici si colorate ... cred că peisajul e foarte frumos şi captivant dacă nu eşti şofer ....

Am avut o tentativă de a ne opri in Killarney. Dar orologiul bătea de şase şi ceva seara, oraşul era aglomerat, locuri de parcare disponibile nu prea am găsit şi am hotărât că ce-i prea mult (statul în maşină) strică iar ceea ce lipseşte (mâncarea şi berea) te face arţăgos ... aşa că am intrat pe Ruta Kerry (Ring of Kerry) şi ne-am oprit în primul sătuc care ni s-a părut prietenos ... Glenbeigh ... 2 străduţe mici şi una mai mare (doar era drumul naţional), câteva căsuţe simpatice, o pensiune primitoare şi un pub cu câteva mese ... la soare ... locul ideal pentru servit ceva d’ale gurii.