Sapte zile am stat in Rusia. Am vazut multe si ne-au placut multe. Ultima povestioara, cea de a VII-a este despre lucruri multe si marunte: poduri, metrou, fantani dansatoare - cantatoare, bere si blinii.
Pit este situat in delta raului Neva. Aici gasesti o gramada de canale, poduri si cheiuri. Multe dintre ele au devenit atractii ale orasului cu sau fara povesti picante atasate.
Podul cu Lei are povestea lui. De fapt sunt doua poduri cu lei: unul are leii din fier, altul din marmura, unul este mai vechi, altul mai nou. Povestea are acelasi titlu doar continutul e diferit. Podul cu Lei (din fier) sau mai precis leii din fier sunt renumiti pentru ca sunt supravietuitori ai celui de al II lea razboi mondial. Pentru a fabrica munitie de razboi (a se citi gloante) dar si renumitele lor tancuri - nu renumite prin performanta ci prin numar, rusii au topit tot ce au gasit fier prin curtea lor mare. Dar in mandria lor au protejat cateva chestii: gardul din fier forjat care inconjoara Gradinile de Vara din oras si ... leii din fier care strajuiesc intrarile pe Podul cu Lei. Podul e mic si te ajuta sa treci pe partea cealalta a unui canal marunt, dar leii sunt mari si frumosi si ... mandrii supravietuitori :)
 |
| Podul cu lei |
Se pare ca rusilor le-au placut mult aceste animalute si atunci cand au mai construit un pod i-au ornat capetele cu alti lei din marmura.
 |
| Podul cu lei |
Plimbandu-te prin oras vrei nu vrei ajungi la un alt pod: Podul Sarutului. Habar n-am de ce ii spune asa, nici nu am avut pe cine intreba si sincer chiar nu mai conteaza. Podul te lasa rece, dar sutele de lacatele, lacate si lacatoaie (sau cum s-or numi lacatele foarte mari) pun un suras pe buzele oricarui trecator.
 |
| Podul Sarutului |
 |
| Lacatele de pe Podul Sarutului |
 |
| Alte lacate - Podul Sarutului |
Podul Albastru e bine inteles albastru. Dar de fapt nu culoare spune o poveste ci dimensiunea lui. Cu o deschidere de aproape 90 de metri, Podul Albastru e cel mai lat pod. In cautarea lui, ne-am plimbat pe el de cateva ori, si pana la urma l-am descoperit dintr-o greseala si i-am admirat frumusetea ... in poze :)
 |
| Podul Albastru |
 |
| Podul Albastru (chestia aia pe care stau autocarele) |
Noaptea povestea podurile continua. Orasul e situat pe un fel de insula legata de continent prin 7 (sapte) poduri peste raul Neva. Accesul vapoarele dinspre Marea Baltica catre lacul Ladoga si invers se face doar noapte dupa ce se ridica podurile. Cu ceva ani in urma intre doua noapte si sase dimineata toate cele sapte poduri erau ridicate, iar orasului era pur si simplu izolat de restul lumii. Daca nu doreai sa ramai captiv pana la sase dimineata, trebuia sa iti planifici fiecare iesire in oras sau mai precis fiecare plecare din oras. Cativa intreprinzatori au profitat de ocazie si au creat cateva spatii de "chill-out" unde adeptii petrecutului pana tarziu se puteau odihni pana cand se ridicau podurile. Azi exista cel putin un pod coborat, iar spatiile de chill-out si-au schimbat destinatia.

Spectacolul incepe undeva pe la ora unu noaptea. Rand pe rand, sub privirele curiosilor, fiecare pod se ridica si dupa ce trece pleiada de barcute, barci, vaporase, apar mastodontii sau mai bine spus niste chestii mari negre si zgomotoase care se folosesc de sirenele lor mari si puternice pentru a-si croi drum spre cel mai mare lac al Europei.
 |
| Ambuteiaj pe Neva |
 |
| Un mastodont in drumul sau spre lacul Ladoga |
Pit are si el al lui metrou. Statiile sale nu sunt frumos decorate ca cele din Moscova dar au si ele un quelque chose al lor. Cand spui metrou te gandesti la un peron unde astepti sa vina un tren, tren pe care il poti vedea intrand in micuta gara, il poti simti cand aduce cu el un val de caldura sau unul de racoare, il poti auzi cand metalul rotilor zgarie metalul sinelelor. La Pit e diferit. Peronul e de fapt un hol (foarte) lung unde stanga dreapta ai tot felul de arcade si niste usi grele de metal gen usile de la lift. Nu auzi si nici nu simti cand trenul a ajuns, ci doar vezi niste usi deschizandu-se si oameni de partea cealalta.





Eh! nu-i asa ca metroul lor are quelque chose-ul lui? Initial ne-am gandit ca au / aveau prea multi sinucigasi si punand astfel de usi au rezolvat problema, dar ne-am amintit de multitudinea de poduri si explicatia a cazut. Gandindu-ne la poduri, Neva si tinand cont de faptul ca totusi statiile sunt la ceva adancime, ne-am gandit ca usile astea 'or avea vreun rol in caz de inundatie. Nu stim care e adevaratul lor lor, dar pana la alta explicatie, o pastram p'asta.
Si ca tot veni vorba de apa, daca pleci din Pit cu trenul merita sa te opresti cateva minute si la fantana dansatoare.
 |
| Fantana dansatoate si gara din St Petersburg |
Nu pot incheia povestea despre Rusia fara a spune cateva cuvinte despre mancarea lor. Considerand si berea un fel de aliment, noua ne-au placut atat Korona Sibirskaya (adica a Siberiei coroana), cat si Baltika 1 sau 3 sau 7 sau ce numar o avut ea. Daca ne limitam la chestii mai solide nu poti rata niste blinii - un fel de clatite umplute cu ce vrei tu sau ce are localul respectiv: branza, dulceata, carne etc. Noi le-am incercat pe cele cu caviar rosu (somon) si ne-au placut.
 |
| Blinii cu caviar |
... si pe post de "la revedere" din Rusia cu dragoste "tot'nainte, tovarasi!"