01 noiembrie 2011

From Russia with love (VII)

Sapte zile am stat in Rusia. Am vazut multe si ne-au placut multe. Ultima povestioara, cea de a VII-a este despre lucruri multe si marunte: poduri, metrou, fantani dansatoare - cantatoare, bere si blinii.

Pit este situat in delta raului Neva. Aici gasesti o gramada de canale, poduri si cheiuri. Multe dintre ele au devenit atractii ale orasului cu sau fara povesti picante atasate.

Podul cu Lei are povestea lui. De fapt sunt doua poduri cu lei: unul are leii din fier, altul din marmura, unul este mai vechi, altul mai nou. Povestea are acelasi titlu doar continutul e diferit.  Podul cu Lei (din fier) sau mai precis leii din fier sunt renumiti pentru ca sunt supravietuitori ai celui de al II lea razboi mondial. Pentru a fabrica munitie de razboi (a se citi gloante) dar si renumitele lor tancuri - nu renumite prin performanta ci prin numar, rusii au topit tot ce au gasit fier prin curtea lor mare. Dar in mandria lor au protejat cateva chestii: gardul din fier forjat care inconjoara Gradinile de Vara din oras si ... leii din fier care strajuiesc intrarile pe Podul cu Lei. Podul e mic si te ajuta sa treci pe partea cealalta a unui canal marunt, dar leii sunt mari si frumosi si ... mandrii supravietuitori :)

Podul cu lei
Se pare ca rusilor le-au placut mult aceste animalute si atunci cand au mai construit un pod i-au ornat capetele cu alti lei din marmura.

Podul cu lei
Plimbandu-te prin oras vrei nu vrei ajungi la un alt pod: Podul Sarutului. Habar n-am de ce ii spune asa, nici nu am avut pe cine intreba si sincer chiar nu mai conteaza. Podul te lasa rece, dar sutele de lacatele, lacate si lacatoaie (sau cum s-or numi lacatele foarte mari) pun un suras pe buzele oricarui trecator.


Podul Sarutului
Lacatele de pe Podul Sarutului

Alte lacate - Podul Sarutului
Podul Albastru e bine inteles albastru. Dar de fapt nu culoare spune o poveste ci dimensiunea lui. Cu o deschidere de aproape 90 de metri, Podul Albastru e cel mai lat pod. In cautarea lui, ne-am plimbat pe el de cateva ori, si pana la urma l-am descoperit dintr-o greseala si i-am admirat frumusetea ... in poze :)

Podul Albastru

Podul Albastru (chestia aia pe care stau autocarele)
Noaptea povestea podurile continua. Orasul e situat pe un fel de insula legata de continent prin 7 (sapte) poduri peste raul Neva. Accesul vapoarele dinspre Marea Baltica catre lacul Ladoga si invers se face doar noapte dupa ce se ridica podurile. Cu ceva ani in urma intre doua noapte si sase dimineata toate cele sapte poduri erau ridicate, iar orasului era pur si simplu izolat de restul lumii. Daca nu doreai sa ramai captiv pana la sase dimineata, trebuia sa iti planifici fiecare iesire in oras sau mai precis fiecare plecare din oras. Cativa intreprinzatori au profitat de ocazie si au creat cateva spatii de "chill-out" unde adeptii petrecutului pana tarziu se puteau odihni pana cand se ridicau podurile. Azi exista cel putin un pod coborat, iar spatiile de chill-out si-au schimbat destinatia.


Spectacolul incepe undeva pe la ora unu noaptea. Rand pe rand, sub privirele curiosilor, fiecare pod se ridica si dupa ce trece pleiada de barcute, barci, vaporase, apar mastodontii sau mai bine spus niste chestii mari negre si zgomotoase care se folosesc de sirenele lor mari si puternice pentru a-si croi drum spre cel mai mare lac al Europei.

Ambuteiaj pe Neva

Un mastodont in drumul sau spre lacul Ladoga
Pit are si el al lui metrou. Statiile sale nu sunt frumos decorate ca cele din Moscova dar au si ele un quelque chose al lor. Cand spui metrou te gandesti la un peron unde astepti sa vina un tren, tren pe care il poti vedea intrand in micuta gara, il poti simti cand aduce cu el un val de caldura sau unul de racoare, il poti auzi cand metalul rotilor zgarie metalul sinelelor. La Pit e diferit. Peronul e de fapt un hol (foarte) lung unde stanga dreapta ai tot felul de arcade si niste usi grele de metal gen usile de la lift. Nu auzi si nici nu simti cand trenul a ajuns, ci doar vezi niste usi deschizandu-se si oameni de partea cealalta.






Eh! nu-i asa ca metroul lor are quelque chose-ul lui? Initial ne-am gandit ca au / aveau prea multi sinucigasi si punand astfel de usi au rezolvat problema, dar ne-am amintit de multitudinea de poduri si explicatia a cazut. Gandindu-ne la poduri, Neva si tinand cont de faptul ca totusi statiile sunt la ceva adancime, ne-am gandit ca usile astea 'or avea vreun rol in caz de inundatie. Nu stim care e adevaratul lor lor, dar pana la alta explicatie, o pastram p'asta. 

Si ca tot veni vorba de apa, daca pleci din Pit cu trenul merita sa te opresti cateva minute si la fantana dansatoare.
Fantana dansatoate si gara din St Petersburg
Nu pot incheia povestea despre Rusia fara a spune cateva cuvinte despre mancarea lor. Considerand si berea un fel de aliment, noua ne-au placut atat Korona Sibirskaya (adica a Siberiei coroana), cat si Baltika 1 sau 3 sau 7 sau ce numar o avut ea. Daca ne limitam la chestii mai solide nu poti rata niste blinii - un fel de clatite umplute cu ce vrei tu sau ce are localul respectiv: branza, dulceata, carne etc. Noi le-am incercat pe cele cu caviar rosu (somon) si ne-au placut.

Blinii cu caviar
... si pe post de "la revedere" din Rusia cu dragoste "tot'nainte, tovarasi!"






30 septembrie 2011

From Russia with love (VI)

Ermitaj
Am apelat la amabilitatea unui amic (Roman), fost ghid in Ermitaj in timpul studentiei, sa ne prezinte locul si secretele lui. Dar am uitat un lucru foarte important: noi aveam tot timpul la dispozitie iar el un timp limitat. Pana la urma, in ciuda miscarii browniene si a senzatiei ca am omis lucrurile importante, ne-a placut si la Ermitaj!

Initial ne-am concentrat pe operele de arta expuse. Roman ne-a facut un tur relativ rapid al celor mai importante camere si exponate. Dupa ce ne-a lasat singure, am haladuit pana nu ne-au mai tinut bateriile prin tot felul de camere, saloane, galerii zgaindu-ne si minunandu-ne.

Scara principala

Scara principala

Sala Tronului

Sala Armelor

Galeria de razboi
In Galeria de razboi sunt expuse portretele tuturor generalilor din armata tarista. Ce e funny ca din loc in loc vezi o panza verde in loc de un chip. Te poti gandi ca poate respectivul tablou e imprumutat vreunei alte institutii, cand de fapt omului respectiv nu i facuse niciodata vreun portret si atunci nu au ce "poza" sa puna :)

Una dintre cele mai interesante sali se cheama Sala Sf Gheorghe. Pe langa stucaturi aurite, coloane, candelabre impresionante, unicitatea si farmecul salii sunt date de jocul in oglinda, daca-l pot numi asa, dintre tavan si podea -modelele pe care le vezi pe tavan le regasesti si sub picioare tale doar ca sunt "desenate" in parchet.
Sala Sf Gheorghe

Sala Sf Gheorghe - tavan

Sala Sf Gheorghe - podea
Ermitajul are vreo 5 cladiri fiecare cu numele ei: Palatul de Iarna, Vechiul Ermitaj, Noul Ermitaj, Teatrul Ermitaj si inca o cladire auxiliara. Cand treci din Palatul de Iarna inspre Teatru, treci prin-un salon care are cateva piese de rezistenta: masa a carui blat e din mozaic marunt de zici ca e pictata, colivia cu ale ei vietati care prind viata la anumite ore: o bufnita careia ii lucesc ochii, un paun care isi desface coada si un cocos care canta cucurigu si da din aripi si nu in cele din urma podeaua realizata din mozaic


Pasajul de legatura

Masa din mozaic

Colivia

Podeaua mosaic
Nu poti ignora priceperea mesterilor vremii care au reusit cu truda si migala sa decoreze fiecare camera intr-un anume stil chiar daca la un moment dat au trebuit sa copieze de la altii.






Sala Italiana cu Luminator
Logia Rafael



Sala Alexandru

Sala Romana

Sala Greceasca

Salonul de Malachit
Arta cere sacrificii, creativitate si imaginatie ... iar rusii stiu sa le duca si la extrem :)

K.S. Malevich - Patratul negru (de pe la 1900)

28 septembrie 2011

From Russia with love (V)

La vreo 30 de km spre interiorul Rusiei se afla un mic orasel care azi se cheama Puskin. Pe vremuri i se spune Tsarskoye Selo adica satul tarului. N-am inteles exact care e legatura orasului cu trecutul lui Puskin - parca era ceva legat de faptul ca Puskin a studiat la liceul din localitate sau poate pentru faptul ca a locuit in zona o scurta perioada.

Mie / noua ne-a placut Tsarskoye Selo in ciuda micilor mari neplaceri (daca vii fara grup organizat, accesul in palat este permis doar intre orele 12 si 14 si asta daca reusesti sa supravietuiesti cozii in aer liber blagoslovita de soarele amiezii care nu s-a lasat mai prejos de 36 de grade, iar orice chiosc sau terasa se deschid la ora 12, desi complexul muzeal e deschis de la 9 dimineata).

Arta cere sacrificii
Sa revenim la partea placuta. Tarul a fost darnic cu a lui nevasta. Tarina nu s-a lasat mult rugata si a facut din Tsarskoye Selo locuinta ei de vara. Palatul e foarte mare si e decorat foarte frumos desi in unele camere luxul te apasa. Atat aur nu am vazut si nici nu cred ca voi mai vedea vreodata.

Tsarskoye Selo - un portret al tarinei

Tsarskoye Selo - una dintre rochiile tarinei

Tsarskoye Selo - Sala de bal
Tsarskoye Selo
Una dintre camere se cheama "camera de chihlimbar" adica tapetata pe toti peretii cu chihlimbar. Se spune ca in timpul celui de al II lea razboi mondial le-a placut tare mult nemtilor incat acestia au desfacut-o bucatica cu bucatica, au dus-o in Germania si au reamplasat-o la scara si forma originala intr-o camera dintr-o cladire a Wehrmacht-ului. Aproape de finalul razboiului cand rusii castigau teren, nemtii au demontat-o din nou bucatica cu bucatica si au pus-o frumos in cutii la pastrare. In nebunia ce a urmat cutiile s-au pierdut. Rusii le-au revendicat pana prin 1970 dar nemtii nu le-au putut gasi ca sa le inapoieze minunata camera de chihlimbar. Atunci rusii s-au hotarat sa o refaca pe baza unor fotografii vechi. Probabil nu e indentica cu originalul dar e foarte frumoasa ... si dupa ce am facut cateva poze am aflat ca ....e singura camera pe care nu ai voie s-o pozezi - avantaj sa nu stii rusa.

Tsarskoye Selo - Camera de Chihlimbar
Tsarskoye Selo te impresioneaza si la exterior. Parcul se intinde pe vreo 100 de hectare. Nu ne-am plimbat chiar pe peste tot. Ajungand acolo pe la vreo 9 dimineata si avand vreo 3 ore de cascat gura ne-am plimbat prin Parcul Ecaterinei din imediata vecinatate a palatului.

Tsarskoye Selo - ale sale turle aurite

Tsarskoye Selo - partea sudica

Tsarskoye Selo - Galeriile Cameron

Tsarskoye Selo - Amiralitatea

Tsarskoye Selo - Ermitajul

Tsarskoye Selo - Poarta estica/Bucataria Ermitajului

Tsarskoye Selo - Pavilionul Grotto

Tsarskoye Selo - Baia turceasca si Coloana Cesme

Tsarskoye Selo - Piramida

Tsarskoye Selo - Ruinele unui turn

Tsarskoye Selo - Poarta Orlov

Tsarskoye Selo - bacul

Trei doamne
Tsarskoye Selo - Podul de Marmura

Tsarskoye Selo - Cascada Rosie

Tsarskoye Selo - un fel de capela

Tsarskoye Selo - una dintre gradini

Tsarskoye Selo - Podul catre galeriile Cameron
Tsarskoye Selo - Podul Chinezesc

Tsarskoye Selo - Pagodele
Tsarskoye Selo - Poarta Nordica

Tsarskoye Selo - Partea nordica
Tsarskoye Selo - gradina din partea nordica
Chapeau bas: poporului rus ca le-a platit, tarului/tarinei ca le-au facut, comunistilor ca le-au pastrat, rusilor ca le intretin!