25 ianuarie 2011

Iulie: Vacanţa - ziua a VI-a

Penultima zi în Irlanda ne-a întâmpinat conform modelului cu ploaie şi frig … şi a ţinut-o aşa aproape toată ziua.



Am plecat la drum pe ruta Beara către Dursey unde este singura telecabină din Irlanda. Drumul nu foarte lung, îngust ca de obicei, iar la destinaţie surpriză: telecabina nu funcţiona. Eh asta a fost! Am făcut pozele de rigoare, am aflat că Moscova e la 3 310 km distanţă şi am pornit la drum către următoarea destinaţie: Mized Head (cel mai sud-vestic punct al Irlandei).


Pe la prânz ne-am oprit în Bantry să ne desmorţim oasele la o cafea şi un sandwich. Probabil oraşelul e drăguţ, dar pe ploaie şi vânt nu prea ai chef de mari descoperiri.


Mizen Head este o mică insuliţa cu un far şi o statie meteo şi cam atât. E unită de insula mare printr-un frumos pod vechi de vreo 100 de ani dar la momentul vizitei era in .... plină reconstrucţie. Drept pentru care am vizitat micul muzeu deschis în cinstea celor care au lucrat sau lucrează în far şi ne-am cultivat un pic cu istoria şi importanţa farului, precum şi detaliile vieţii de paznic de far sau cum s-o cheama omul din far.


Înfrigurate, dar totuşi mulţumite ne-am pornit la drum către destinaţia finală: Cork. Ploaia ne-a însoţit pănă la aeroportul din Cork unde am lăsat maşina şi după ce ne-am cazat, am putut face o scurta tură de (re)cunoaştere prin oraşul destul de întunecat.






Şi ca două doamne care se respectă ne-am încheiat ziua într-un pub cu muzică live şi bere.

10 ianuarie 2011

Am fost la vanatoare

Am un talent deosebit de a-mi alege tot felul de hobby-uri care nu prea tin cont de cateva mici, dar semi-importante placeri ale vietii: trezitul la ore rezonabile (a se citi dupa ora 09:00), temperaturi decente (prin jurul lui 24 plus minus unul doua grade), placere maxima-efort minim. Primul hobby care nu respecta cele enumerate mai devreme e snowboard-eala, al II-lea fiind vanatoare.


Cum pentru sambata nu se prea anunta vreme de dat cu placa (cica la munte a plouat si au fost vreo 7 - 9 grade pe la pranz), am decis sa merg la vanatoare - oricum era prima vanatoare pe 2011 si nu prea se cadea sa o ratez. Traiasca uriasa cana de cafea cu lapte servita la pat ca altfel cu greu m-as fi putut extrage din caldele asternuturi la 6 dimineata. Nici temperatura de afara nu te incuraja sa iesi din casa, erau in jur de vreo -10 grade.




Dar pana la urma efortul a meritat. Copacii inghetati sau acoperiti de zapada arata superb cand afara e frig, senin si soare. Vantul a fost plecat in deplasare sambata asa ca in ciuda frigului, care pe la amiaza s-a inmuiat, mersul prin padure a fost foarte placut ... productiv ... si a facut loc suficient pentru un pahar cu vin fiert si o mica repriza de stat la soare.




In curand se va inchide sezonul de vanatoare. Sper sa apara zapada pe la munte ca tare mi-e dor de o snowboardeala si nu de alta dar imi ies din mana cu trezitul dis-de-dimineata in weekend.

07 ianuarie 2011

Iulie: Vacanta - ziua a V-a

La multi ani si toate cele de rigoare … hahahaha … lol parca nu suna asa frumos!!!

M-am decis sa termin ceea ce am inceput … adica povestea vacantei din Irlanda (fara diacritice ca nu am reusit sa le fac functionale dupa mareata reinstalare a sistemului de operare).
Conform traditiei ziua a inceput cu o tigara s-o cafea servite la masa din curte (ne-a lasat gazda sa fumam in casa dar am decis sa nu abuzam de amabilitatea ei). Nu am zabovit foarte mult din cauza … ploii … asa ca ne-am luat bagajele si la revedere si am plecat spre primul obiectiv turistic al zilei … insula Valencia.


Poti ajunge pe insula Valencia cu bacul sau daca faci un mic ocol pe un pod ce o leaga de insula mare (imi venea sa spun continent). Noi am ales bacul la dus si podul la intors asa ca am facut aproape o tura completa a insulei. Are cateva mici atractii asa ca de Irlanda: drumuri inguste pe marginea haului, masini care vin din semn opus si incepi imprietenirea de rigoare "cine trece primul" gesticuland vrednic din maini si dand din gura de parca te-ar intelege cineva dar pana la urma treci si scapi fara nicio zgarietura, o cariera de piatra renumita pentru statuia Fecioarei, un mic far si cam atat.


Dupa asa tura o pauza de cafea in Portmagee a fost foarte apreciata in ciuda vremii si sub auspiciile ploii (ce altceva putea sa fie). Simpatic orasel!




In drum spre Waterville (iun orasel renumit pentru faptul ca o gramada de celebritati vin aici sa se recreeze) ne-am oprit sa vedem cele mai frumoase stanci din Kerry ... aparuse soarele la orizont si o alta pauza nu avea cum sa strice ....








In Waterville ... plimbare pe malul marii pardon oceanului, pozele de rigoare, un mic shopping alde magneti, suc, bere si am plecat mai departe pentru a vizita parcul Killarney.








Irlanda e frumoasa chiar daca vremea nu e tot timpul foarte prietenoasa. Pana si cersetorii lor au un farmec aparte ...










Parcul Killarney ... am avut niste gazde foarte amabile care ne-au plimbat prin parc si ne-au povestit una alta despre parc, despre flora, despre fauna, despre cladiri, despre viata de vizitiu si cea de iapa ... el lucreaza 6 zile cu 1 zi pauza pe cand Rosie (iapa) la fiecare doua zile are o zi de relaxare... fiecare trage singur concluzia.


























Am mai fi stat, dar timpul trece foarte repede cand faci lucruri placute si noi trebuia sa ne gasim o noua cazare, un nou loc de parcat masina si un nou pub de testat berea irlandeza.













Ne-am oprit sa facem o mica pauza in Glendariff ... si un irlandez (cica) foarte guraliv ne-a convins la ramanem in acel satuc ...si am ramas ca doar pub-ul era vis-a-vis de motel, mancarea fusese buna si se cerea cel putin un pint de bere.