Am vizitat oraşul Novi Sad ... cam nepotrivit să spun pe la sud de Dunăre că de fapt oraşul e mai mult la nord de Dunăre, dar partea veche ... eh asta da e la sud şi acolo am zăbovit un pic mai mult adică preţ de un prânz şi o ţigară în aer liber.
Ca orice oraş cu ceva istorie (vreo 400 de ani), Novi Sad are o fortăreaţă renumită, bine intreţinută, cu un trecut mai mult sau mai puţin glorios – Petrovaradin. Unii spun că Petrovaradin era considerat un fel de Gibraltar al Habsburgilor. Azi este un loc de promenadă cu terase simpatice, o privelişte aşa ş-aşa, multe spaţii verzi şi cu acces liber – asta dacă prinzi semaforul pe verde.
Vedetă a multor poze este faimosul turn cu ceas – Sahat Kula. Nu m-am putut abţine şi l-am pozat şi eu.
Pe la jumătatea lui martie am ajuns şi eu in sfârşit pe pârtie ... evident că la nord de Dunăre. Două weekenduri consecutive m-am delectat cu datul cu placa, privit ai noştri munţii frumoşi şi plini de zăpadă şi stat la soare. M-am bronzat un pic pe faţă şi pe mâini, mi-am băgat cremă în ochi şi am reuşit să am nişte ochi perfecţi pentru a mă ascunde în cireş ... eh .. foarte frumos.
M-am întors la sud de Dunăre cu o scurtă-lungă vizită la Sofia. Am stat 4 zile (o eternitate) şi am ajuns acasă după un mic ocol până la Viena pentru o/un business-dinner ... că bunica ştie cum ii spune in română.
Cam aşa trecu şi martie ... viaţa in Bucureşti a continuat la fel: ceva zăpadă care azi era, mâine dispărea, ba cald, ba frig, trafic de coşmar ca de obicei, scandaluri/mizerii politice şi alte d’astea de iţi vine să pleci în lumea largă.
Bucureşti 11 martie pe la prânz
Bucureşti 12 martie pe seară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu