Canionul 7 Scari

E luni si am revenit de aproape 20h in "minunatul" Bucuresti dupa o scurta escapada montana. Simt inca o durere surda in muschi dupa efortul depus (deh! pisica semi-activa de birou, ca biblioteca nu mai e la moda si oricum era cu soarecele, am scapat in lume si mi-am facut de cap uitand cat de anchilozate mi-au devenit incheieturile de atata stat la birou), dar sufletu-mi e fericit si aerul proaspat de munte inca il mai simt in plamani.

(foto: Bubba Lushka)  

 Iubesc muntele si modul oarecum simplu de a trai in micu'mare oras de la poalele Tampei. In urma cu vreo cativa ani m-am mutat in Bucuresti si incet incet am uitat cat de fericita eram acolo aproape de munte, atrasa fiind de visul de marire oferit de o capitala europeana plina de joburi interesante si banoase. In weekend in schimb cu ajutorul unor prieteni dragi am reinnodat un fir rupt si pus deoparte de ceva vreme: mersul pe munte. Si sper ca voi reusi sa il pastreze intact mult timp de acum'nainte!

Prima escapada dupa o lunga perioada de tors a fost catre cabana Piatra Mare (1630m altitudine) prin Canionul 7 Scari - un loc minunat, neatins de trecerea timpului, dar totusi ranit de furiile naturii, de forta viiturilor si de indiferenta din ce in ce mai mare a oamenilor.

Dupa aproape douazeci de ani, cam atat a trecut de la ultima mea vizita prin canion, timpul parca a stat in loc. Scarile sunt aceleasi doar ca mai roase de rugina si cu ceva bucati lipsa, podetele mai stirbe decat le lasasem ultima oara, dar carpite pe ici pe colo din bunavointa nu-stiu-cui, cascadele la fel de reci si fascinante mancand din piatra incet incet, oamenii in schimb ... s-au schimbat si din pacate nu in bine.

Mama m-a invatat ca pe munte dai binete tuturor, ca te duci echipat corespunzator, ca iti aduni frumos gunoiul si il cobori de pe munte, ca cel care urca are prioritate samd de rigoare. M-am bucurat sa vad ca mai exista oamenii care cunosc, respecta si pun in practica aceste lucruri.

M-am bucurat sa vad ca exista oameni care au curajul nebunesc sa traiasca in varf de munte si care incearca din rasputeri sa construiasca ceva frumos pentru ei dar poate mai ales pentru noi, excursionisti/alpinisti/pantofari/etc.

A fost odata o cabana si ce a mai ramas din ea
(foto: Bubba Lushka)

Azi este o cabana mica dar primitoare

(foto: Bubba Lushka)