Izmene pe calator

Inceputul de octombrie m-a prins pe malul Mediteranei in Malta si a fost unul cam ploios. Dar ca orice ploaie malteza din perioada asta a anului a tinut putin si totul s-a usucat foarte repede .... iar dis da morning pe racoare (hahah! racoare malteza bine inteles) totul in jurul meu arata chiar bestial (enjoy!)

Malta Hotel Hilton

Malta Hotel Hilton - o particica din curtea interioara

Malta Hotel Hilton - Piscina

Nici nu m-am intors bine ca hop! iar am purces la drum catre o destinatie mai putin exotica si mai mult industriala, dar dementiala in felul ei daca stau bine sa ma gandesc la placerea pe care ti-o ofera cand vine vorba de shopping (numarul 70). Ei ii spun Milano si noi tot asa. Ocupata fiind sa impac utilul si placut nu am avut timp de poz(n)e, dar promit solemn pe cravata mea de pionier ca daca viitoare voi face si poze.

Trei zile am stat la Milano si alte patru p'acasa care nici nu am simtit cand si cum au zburat si iata-ma suita in masina si conducand spre ... Veliko Tarnovo, Bulgaria. O escapada rapida: plecat de dimineata decent pe la vreo 7:30 si intors tarziu in noapte pe la vreo 12:30. Noroc ca nu sunt prea multi kilometrii, iar drumul e destul de bun. Poze de mai jos sunt mai vechi, dar orasul e la fel: dragut, placut, relativ curat, un mix de aer turcesc/bulgaresc/balcanic oricum pasnic si mic :)

Veliko Tarnovo - in drum spre Muzeul de Istorie

Deci n-am facut multi purici nici prin Veliko si dupa alte patru zile de stat prin Bucuresti am plecat din nou in Bulgaria dar de data asta la Sofia cu avionul mon cher un Antonov vechi de cand lumea si pamantul dar inca functional si cu un vag miros de kerosen la interior (deh! parfum de avion). Eh! Sofia! Frumos nume, dar orasul cah! prea comunist si gri dupa gusturile mele drept pentru care nici macar nu m-am ostenit sa fac vreo poza (a nu se intelege ca as fi avut prea mult timp la dispozitie si nu am stiut cum sa mi-l ocup).

Azi e azi (adica vineri) si maine incepe weekend-ul care sper sa fie un placut cu temperaturi acceptabile ca pe cei de la Termo nu te poti baza, dar marti ... daca e marti e Belgia ... ehehehe! nu-i chiar asa ... eu o voi lua din loc catre Serbia - Belgrad.

Si uite asa din cele 22 de zile lucratoare ale lunii eu am fost pe meleaguri straine 12 ... tot in octombrie am fost intr-un weekend si p'acasa la mama la Brasov, intr-altul pe la Bubisti si am pus muraturi (ce distractie, dar si ce smotru' dupa), dar viitorul apropiat (a se citi noiembrie) suna si mai demential :)

Alles Gutes!

Dimineti de septembrie

Cineva foarte drag mi-a povestit cum isi incepea diminetile de septembrie pe vremea cand isi petrecea vacantele in Costinesti ... ziua de azi mi-a adus aminte de acea povestire ...

Dilemele pisicii plimbarete

Cand pisica nu se plimba, este experta in tors si ... meditat (atat cat ii permite simtul ei de artist filosof cu picioarele bine infipte in realitate).

Dilema lunii ianuarie suna cam asa: exista oameni care la un moment dat, decid, constient sau nu, influentati de altii sau de piticii lor proprii si personali, ca au alte prioritati in viata si ies din viata ta fara a lua in considerare impactul negativ al deciziei lor asupra ta. Dupa ani si ani, din diverse motive doar de ei stiute, decid sa se intoarca in viata ta. Fara sa te intrebe daca vrei sau nu, incep sa iti bulverseze calmul relativ pe care ai incercat sa il cladesti in ani si ani plini de intrebari fara raspuns, de genul: "oare a fost vina mea?" sau "dar eu cu ce am gresit?".

Anul 2009, printre altele, as putea spune ca a fost un an destul de productiv dpdv tors si meditat si totodata a fost si anul dilemelor (deh! prea multa meditatie te duce pe cai nebanuite si necunoscute) si am inceput cu dreptul din ianuarie.

Si acum piesa de rezistenta, intrebarea intrebarilor cu multe variante posibile de raspuns si probabil toate la fel de pertinente: cum ar trebui sa reactionezi tu, omul bulversat, intr-o astfel de situatie? Sa accepti invitatia (sic!) si sa incerci sa construiesti o relatie cu cineva care te cauta, ca s-o spunem pe sleau, doar pentru ca are nevoie de tine ... sau ... sa ignori demersurile de impacare ale respectivei persoane si sa iti continui viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, invitatia nu ar fi fost lansata direct sau indirect ... sau ... sau ... sau ... ne-am putea abera destul de mult pe tema asta.

Mi-a luat vreo cinci luni sa dibui raspunsul corect (sau cel putin corect mi s-a parut la momentul respectiv). Adica am decis sa refuz invitatia de a mi se bulversa echilibrul precar construit in timp. Pana acum pare o decizie buna, dar 'oi vedea in timp daca raman la aceeasi parere ...

Deh! am cheltuit ceva timp si probabil si ceva neuroni sa rezolv prima dilema, dar venirea verii a adus cu ea pe langa soarele torid si visuri de vacanta si a doua dilema (eh! samanta a fost plantata mai de demult, dar conditiile vitrege sau poate strict controlate i-au tinut dezvoltarea sub control si a durat ceva pana a iesit la suprafata :)....

Exista oameni care au diverse prioritati in viata oarecum diferite de ale tale si oricat de mult te-ar iubi, avand o lista de prioritati destul de scurta si concisa, tu ajungi sa ramai pe dinafara. Iti raman doua variante cam la fel de meschine: fie alegi sa fi dat deoparte pana se va elibera un loc pe lista si intre timp te zbati din rasputeri sa ajungi pe lista, fie iti iei coada intre picioare, te recunosti oarecum invins (de sistemul nedrept, egoist si ticalos - sincer n-are nici o legatura dar imi place cum suna), te retragi si incerci sa o iei de la capat ... dilema de fapt acum apare: prima varianta denota oarecum devotament (cam prostesc ar spune unii), iubire neconditionata. A II a denota mai degraba tarie de caracter, siguranta blablabla-urile de rigoare, dar cum ramane cu iubirea? Mai este sau nu?

Eh! la rezolvarea acestei dileme muncesc de zor si pana acum oricum as intoarce-o nu da bine ... dar ... speranta moare ultima, asa ca intr-o zi va aparea soarele si pe strada asta ....

Canionul 7 Scari

E luni si am revenit de aproape 20h in "minunatul" Bucuresti dupa o scurta escapada montana. Simt inca o durere surda in muschi dupa efortul depus (deh! pisica semi-activa de birou, ca biblioteca nu mai e la moda si oricum era cu soarecele, am scapat in lume si mi-am facut de cap uitand cat de anchilozate mi-au devenit incheieturile de atata stat la birou), dar sufletu-mi e fericit si aerul proaspat de munte inca il mai simt in plamani.

(foto: Bubba Lushka)