From Russia with love (II)

Statiile de metrou mi-au placut. Dar mai mult mi-a placut Piata Rosie si imprejurimile. In ruseste i se spune Krasnaia Ploshciad si are dublu inteles: rosie si frumoasa. Si intr-adevar isi merita ambele atribute. Piata Rosie e un spatiu imens cu intrebuintari multiple: poate fi un placut loc de promenda, poate deveni foarte repede spatiu pentru concerte, parade militare, expozitii in aer liber. Cred ca iarna arata demential.

Pe fiecare latura ai cate o cladire care sa te impresioneze: daca vii dinspre Duma de Stat prima cladire care te atrage e Muzeul de Istorie. La polul opus e Biserica Vasilii Blajnenii, iar stanga-dreapta ele sunt strajuite de Kremlin si simandicosul magazin Gum. Undeva pe la mijloc uitat de oameni si de timp e Mausoleul lui Lenin. .


Muzeul de Istorie

Poarta de intrare dinspre Duma de Stat




 

Stanga Gum, centru Biserica Vasilii Blajenii, dreapta Kremlin

Vedere dinspre cheiul Sofiei (raul lor)

Cica la un moment dat, pentru o perioada relativ scurta de timp, mausoleul adapostea si trupul lui Stalin, dar din nu's'ce motive a fost expulzat. Acum mausoleul nu pare sa spuna mare lucru si nici sa atraga multi vizitatori. Programul de vizitare e foarte scurt de la 12 la 14 si gurile rele spun ca in curand va fi inchis pentru ca nu mai produce bani.
La lasarea intunericului care vara in Rusia se lasa asteptat destul de mult, locul arata ca de poveste.

Un alt punct de atractie e Kremlinul. O fortareata enorma care la interior adaposteste vreo 7 biserici, sala armurilor, colectia de diamante, Parlamentul si Palatul Prezidential. De vrei sa ii vizitezi interiorul trebuie sa lasi la intrare pe langa cateva sute bune de ruble ca taxa de intrare/vizitare si tot ce considera ei prea voluminos fie el un amarat de rucsac. Vreo 4 ore iti ajung pentru a admira tot ce e de admirat la interior. La interior nu ai voie sa faci poze, dar de vrei, ai zeci de brosuri la dispozitie cu cate poze vrei si nu vrei . La exterior trebuie sa ai mare grija pe unde circuli pentru ca locul e sub paza militara si spatiu de plimbat pentru vizitatori e foarte clar delimitat. Rusa ramane de baza mai tot timpul, iar daca auzit vreun fluierat inseamna ca te afli unde nu ai voie.



Kremlin




Tunul Tzarului



Clopotul Tzarului



una dintre cele 7 biserici cu ale ei turnulete aurite



alta :)



Turnul lui Ivan cel Groaznic - merita sa ii urci cele 130 de trepte



Desi e la cuca macaii, ieftin e un cuvant absent in limba rusa, daca nu stii rusa te descurci cam greu, vremea nu prea tine cu turistii (ba e prea cald, ba ploua) Piata Rosie si Kremlinul merita vazute macar o data in viata!

From Russia with love (I)

Am vrut sa plec in concediu in Noua Zeelanda. Da! la capatul pamantului sa ii vad minunatii munti si sa incerc sa fac doua lucruri in aceeasi zi: dat cu placa pe zapada si stat la soare pe malul oceanului.

Un prieten foarte bun mi-a sugerat sa merg in Rusia ... ca-i mai frumoasa, mai aproape, am ce vedea, are istorie, parfum de epoca etc. Si m-a convins. Si uite asa cu mam de mana am plecat amandoua sa vizitam marea Rusia sau precis doua orase mari si late: Moscova si St. Petersburg.

Am ajuns la Moscova pe la ora pranzului intr-o zi de luni. O colega mi-a recomandat (si nu ar fi trebuit s-o ascult) sa nu folosesc mijloacele de transport ci sa iau un taxi rezervat din timp si de incredere. Ok! zis si facut! Si brusc m-am simtit acasa. (!!??) Din micuta parcare a aeroportului Sheremetievo am nimerit fix in buluceala de pe autostrada unde se mergea in pas de melc bara la bara. Dar cum nu aveam nicio graba nu ne-a deranjat foarte mult.

Ne-am cazat la un hotel cu puternica amprenta comunista: Hotel Pekin aproape in centru, la 2 minute de mers pe jos pana la statia de metrou Mayakovskaya sau 20 de minute de mers pe jos pana in Piata Rosie. Facut check-in relativ rapid in ciuda birocratiei, primit camera de nefumatori, dar cu un mic balconas si pe la vreo 15:00 am inceput plimbarea prin Moscova.

Hotel Pekin din 1949

Ne-au cam incurcat un pic lucrarile de amenajarea trotuarelor dar ce sa-i faci asfaltul era vechi si noile pavele vin de la firma nevestei noului primar. Organizarea santierului in stilul arhicunoscut: se sapa cat mai mult si mai adanc ca fara transee nu se poate, se repara incet-incet, metodit ca deh! muncitori putini, unul munceste de zor si vreo 3 - 4 pratica "aruncatul cu privirea/parerea". Pana aici nimic nou sub soare ... dar cand ridici privirea ... dai de opulenta tarista sau comunista care sincer mi-a placut pana la un punct.

Moscova e un oras interesant, mare si totusi destul de usor de strabatut la pas sau folosind transportul in comun daca reusesti sa discebalui ceva din chirilicele lor. E construita cu destul bun gust si logica .... dar enorm de aglomerata aproape la orice ora.



Trafic a la Moscova

Moscova are cateva lucruri care te lasa cu gura cascata, care te impresioneaza prin opulenta, desi la unele iti pui totusi intrebarea: dar oare chiar erau necesare? Statiile de metrou sunt primele din aceasta lista.

Cand esti turist si ai ceva timp la dispozitie, poti petrece cateva ore bune mutandu-te dintr-o statie in alta si admirand vitraliile, picturile, mozaicurile, sculpturile, statuile. Escapada devine si mai placuta daca afara sunt peste 35 de grade si nu e ora de varf. Tema e tot timpul aceeasi: comunismul cu al sau lider mult iubit (pana la un punct, parerea mea), si cu ale sale idei marete: solidaritate, colectivizare, egalitarism, etc. Frumoase, opulente, grandioase, un pic exagerate, dar merita vazute macar o data in viata.

Mayakovskaya

Mayakovskaya

Beloruskaya

Beloruskaya

Prospect Mira

Prospect Mira

Komsomolskaya





Komsomolskaya

Arbatskaya

Plosciad Revolutii

Intr-una dintre zile, imbinand utilul cu placutul am ajuns sa vedem si cele 3 gari. In Moscova sunt 3 gari si toate in aceeasi zona: Leningradski Vokzal - de aici pleaca trenurile spre nord: St. Petersburg, Murmansk, Yaroslavski  Vokzal - spre sud si Kazanski Vokzal - spre est.

Noi am vrut sa aflam ceva informatii despre mersul trenurilor catre St. Petersburg: sport extrem plin de sictir oferit de pe partea cealalta a tejghelei.  Vrei sa intrebi ceva, o intrebare simpla intr-o limba straina ca rusa nu  bunghesti. Stii ca vei vorbi limbi straine, dar macar speri ca limbajul semnelor te va ajuta. Intri in biroul de informatii si gasesti 3 ghisee cu 3 doamne. Toate par pe picior de plecare desi nu e nici macar ora pranzului. Astepti vreo 3 spre 5 minute poate poate vreuna se osteneste sa se apropie de geam. Si intr-un final o face!  Intrebi cat poti tu de rar ce doresti. Aproape instant vine raspunsul "Niet" adica nu, ti se intoarce spatele la propriu si orice alta sansa de dialog  moare subit. Oare daca vorbeam rusa era mai comunicativa doamna cu pricina sau la fel de scarboasa si plictisita?. Pana la urma am aflat ce doream dar nu de la biroul de informatii.

Trecand de la una la alta, Moscova are si ea zgarie-norii ei rusesti comunisti. Pe la sfarsitul anilor '40 comunistii s-au hotarat sa faca si niste zgarie-nori. Zis si facut! Prin '51 sau '52 au terminat de ridicat 7 mastodonti pe care nu ai cum sa ii ratezi la o plimbare prin oras. Ii gasesti si pe unele harti trecuti ca  "landmark" dar fara nume sau detalii. Daca esti curios, cu mai mult sau mai putin efort depus, afli ca unul adaposteste Ministerul Afacerilor Externe, altul o universitate, altul un simplu bloc de locuinte in care a stat/sta o faimoasa balerina etc. Acum stiu ca daca vezi unul e suficient si cateodata curiozitatea te poate costa kilometrii de mers pe jos doar ca sa ai de unde sa te intorci.

Ministerul Afacerilor Externe

Mastodontul cu balerina celebra

Dar povestea nu se incheie aici. Las continuarea pentru un alt post intr-alta zi.
Do svidaniya! Adica pe curand :)

Oglinzi furate - reloaded

Vrei sa iti cumperi sau sa inchiriezi o locuinta mai mult sau mai putin decenta unde sa te retragi seara si sa o numesti casa ta sau acasa. Pe langa pret in limita baniilor disponibili, vrei o gramada de alte lucruri: nici prea sus nici prea jos, nici prea mare nici prea mica, transportul public sa fie undeva prin apropiere, un magazin alimentar la parterul blocului e binevenit, vecini cumsecade, galagie cat mai putina, zona verde cat mai multa si cat mai aproape, trafic decent prin zona si mai vrei ca zona sa fie sigura dpdv hoti pentru ca de cainii comunitari nu te poate scapa nimeni cel putin pentru urmatorul deceniu.

Decizi intr-un final sa locuiesti intr-o zona semicentrala in imediata apropiere a unui minister si te gandesti ca zona e sigura. Ai cel putin doua motive sa crezi asta: paza prin jur destula si zona e inclusa in traseul rondului de noapte al politiei.  Ai masina ca deh! e un "must" si cateodata e data de companie deci masina ideala.  Ai si un sistem de alarma functional montat pe masina ca e in pachetul standard si cica e folositor. Parchezi masina in fiecare seara sub ferestrele vecinilor, intr-un loc cat de cat luminat, aflat intr-o zona cu ceva trafic si noaptea ca nu care cumva sa favorizezi infractorul. Nu lasi nimic la vedere ca sa nu ii tentezi pe eventualii vandali.

Si dimineata, cand iesi val-vartej din bloc pentru ca esti pe picior de a intarzia la birou, surpriza !!!! Masina nu mai are oglinzi laterale - pentru a II a oara in ultimele 12 luni. Pui mana pe telefon, il suni pe colegul responsabil de parcul auto, ii povestesti grozavia si ... intr-un tarziu ajungi la un service unde iti recuperezi abilitatea de a vedea in spate stanga dreapta fara mari probleme.

A II a oara cand mi s-a intamplat bucuria am zis sa trec si pe la politie sa fac o plangere. Si cu aceasta ocazie am aflat primul pas pe care ar fi trebuit sa il urmez pentru a le da organelor de politie o mica sansa de a descoperi (partea cu pedepsitul inca nu o cred) infractorii: pui mana pe telefon si suni ...la 112!

Intre timp raman cu un gust amar. Unii romani inca fura - nu conteaza ce, de unde, cu ce riscuri, cu ce impact asupra partii vatamate. Alti romani inca incurajeaza furatul cumparand lucruri furate. Eu inca nu am incredere in sistem si prin urmare am abortat gresit rezolvarea problemei.

Intotdeauna va fi cineva sa te ajute: mama, prietenii, colegul de la parcul auto, cei de la asigurari (nu in acest caz), etc. Ne bazam pe ei din ce in ce mai mult si cu fiecare zi ce trece ignoram sistemul menit sa ne ajute.

Eu am decis ca de azi inainte sa dau o sansa cel putin organelor de politie sa ma ajute. Sper ca rezultatul sa nu imi lase un gust amar.

Tu, cititorule, ce pronostic dai?

Cura de detoxifiere Biotta

Ca orice femeie ajunsa la o anumita varsta si anumite kile am simtit nevoia sa tin o cura de detoxifiere. Cura insine nu promitea mare lucru decat o detoxifiere a organismului si ceva energie in plus in ciuda meniului nu foarte incurajant.

Pe scurt: timp de 7 zile am urmat un regim strict pe baza de sucuri, ceaiuri, apa si seminte de in. Cu exceptia a doua ceaiuri (cu un pic de zahar) servite la baza partiei am reusit s-o respect intocmai.

Rezultatul: dupa 5 zile de regim, am avut energie sa ma dau aproape o zi intrega cu placa si sa mai si urc vreo 500m o panta relativ abrupta pana la telescaun cu placa in spate. De detoxifiat nu stiu daca am reusit, dar per ansamblu a fost un exercitiu de vointa reusit.

Ultima zi de vacanta in Irlanda

Dis de morning am inceput preumblatul pe strazile Cork-ului. Ziua se anunta asa s-asa dpdv vreme intampinate fiind de un soare cu dinti iesind din cand in cand dintre nori. Eh! oricum eram pregatite pentru ploaie ca doar orasul are destule locuri unde sa te ascunzi.

Ne-am plimbat in susul si josul raului Lee, am vazut mai toate bisericile, catedrala orasului si podurile mai mici sau mai mari peste raul Lee, am bifat de afara si cateva muzee si ne-am minunat de gusturile irlandezilor.

Piata englezeasca: un loc cu un parfum aparte. Poti la fel de bine sa vii aici ca turist sa vizitez locul sau ca un localnic sa iti faci piata, sa bei o cafea/un ceai/o bere si sa citesti presa. Oricare ar fi scopul e un loc tare dragut si de fiecare data cand merg in Cork imi place sa trec prin acest loc.

Parcul central din Cork: l-am vizitat de cateva ori pana acum. De fiecare data era un mix ciudat de tineri nelinistiti care se harjoneau si vorbeau tare si altii mai mult sau mai putin tineri in cautarea unui dram de liniste. De data asta l-am gasit aproape pustiu dar verde si ... cu multe ciori.

Cea mai minunata fereastra: eh! la asta ma refeream cand spuneam ca ne-am minunat de gusturile irlandezilor. Nici azi nu stiu la ce s-au referit: la fereastra propriu zisa, la priveliste sau la ce fost odata de mult ... eh! tu ce vezi?

Pe la pranz soarele a iesit la vedere si brusc temperatura a urcat pe la vreo 24 - 26 de grade si ne-am retras la o terasa sa ne odihnim un pic. Intr-adevar o astfel stire merita anuntata corespunzator :)

In aeroport nu puteam pleca fara o mica pauza pe iarba verde, la o tigara si o bere privind statuia jucatorului de hurling. Urmatoare destinatie ne astepta cu soare si temperaturi ridicate.

Pa Irlanda sper sa te revad in curand :)