Irlanda de Nord a fost chiar darnică dpdv soare. După câteva cafele, ţigările aferente pe băncuţă la soare şi un mic dejun irlandez (adică ouă, şuncă şi cârnăciori) am plecat spre Carrick-a-Rede, Dunseverick Castle şi Londonderry.
Carrick-a-Rede – un pod(eţ) din frânghii, la vreo 30 de metri deasupra mării, care face legătura cu o mică insuliţă locul de unde odată se pleca la pescuit de somon. Acum doar turiştii şi angajaţii parcului se mai încumetă prin zonă. Mam s-a dovedit a fi puncte puncte puncte iar mie mi-a revenit plăcerea de a salva onoarea familiei ...şi m-am avântat pe pod(eţ) ... eh! în comparaţie cu Skywalk (o pasarelă din sticlă la vreun 1km deasupra râului Colorado), Carrick-a-Rede a fost joc de gleznă ... Pisica a supravieţuit! Din nou!
Dunseverick Castle – vreo câteva sute de cărămizi încercând să se menţină sub formă de turn, dar cu parcare şi zonă de picnic frumos amenajate.
Londonderry – văzut din goana maşinii pentru că nu am reuşit să mă pun de acord cu Nataşa (GPS-ul) dpdv destinaţie.
Cam asta a fost distracţia de dimineaţă şi ne-am pornit la drum spre Parcul Connemara din Irlanda ... vreo 300 de km ... nu am sesizat când am trecut dintr-o ţară în alta, dar poate schimbarea vremii ar fi trebuit să îmi dea de gândit ... oricum până la Leenane ne-am distrat cu soare (cu porţia), ploaie (generos de multă), vânt (suficient), drumurile înguste (foarte înguste), munţi (noi le-am spune dealuri), văi, lacuri, vaci (multe), oi(şi mai multe), şi alte d’astea.
Murisk – o mică localitate pe malul oceanului care ne-a întâmpinat cu ploaie şi un vânt năpraznic ... totul a durat vreo 10 minute după care a apărut soarele ... hihihihi ... 3 puncte de interes: statuia lui Croagh Patrick, monumentul foametei, şi bisericuţa din vârful muntelui (ăla în ceaţa/nor în poza de mai jos) – obiectiv ratat că nu aveam 3 ore la dispoziţie şi sincer nici chef de urcat pe coclauri când vremea era aşa de schimbătoare.
Mi-am permis să o zăpăcesc un pic pe Nataşa ca să bage şi mam mânuţele în ocean – obiectiv ratat din cauza ploii, dar am beneficiat de un curcubeu frumos şi ... ceva nisip în papuci.
Într-un final, pe la vreo 7 seara, am ajuns la Leenane unde primul obiectiv a fost să găsim cazare (piece of cake), iar al II-lea să găsim un loc unde să putem bea bere (locul misiune uşoară, să bem bere ehehe! acum a început distracţia).
Un foarte scurt tur de recunoaştere şi ajungem în pub-ul principal (mai erau vreo alte 3 deşi localitatea nu aveam mai mult de 20 de case) şi surpriză ... plata cu cardul era condiţionată de valoarea comenzii ... ne-am scotocit prin toate buzunarele, dar nu am putut aduna banii pentru 2 beri (vreo 8 euro şi juma), dar ... dacă adunai o consumaţie de 15 euro acceptau să plăteşti cu cardul ... toată tărăşenia a durat vreo 10 minute, am comandat 4 beri şi fericite, cu berile în mână/mâini, ne-am retras pe băncuţe afară să savurăm preţioasa captură.
Ne-am delectat vreo 3 ore, controlându-ne sorbul, nu de alta dar încă 4 beri nu am fi putut răpune şi rugându-ne să nu plouă că la interior nu era de stat de cald ce era. Am constatat că la ora 10 seara e chiar multă lumină afară, iar fumatul lângă pompele de carburant nu dăunează sănătăţii.
